ARTA GUSTULUI

 

 

Anumite aspecte marunte ale gatitului dau valoare si savoare preparatului indiferent cat de comun sau simplu, ar parea la prima vedere. Din pacate, multi dintre noi fac de mancare, insa nu gatesc in adevaratul sens al cuvantului.

Bucataria italiana a devenit un reper in gastronomia universala tocmai pentru arta de a crea preparate extraordinare, utilizand ingrediente simple dar miraculoase ca gust si prezentare. A face de mancare, este simpla supravietuire dar a gati, inseamna arta, pasiune si ingrediente potrivite.
Se spune ca cei mai buni bucatari sunt barbatii, dar asta nu pentru ca ne sunt superiori noua femeilor, ci pentru ca, in general barbatii gatesc doar in cazul ocaziilor speciale, si deci, o fac cu pasiune, nu zilnic si nu in fuga, in timp ce deruleaza mai multe activitati casnice.
Nu prea are nimeni timp si chef de arta gatitului atunci cand alearga intre serviciu si casa, insa din cand in cand trebuie sa ne bucuram de un rasfat al simturilor. Ingrediente simple combinate cu rabdare, talent si indemanare pot ajunge un preparat absolut minunat, atata timp cat nici un aspect legat de realizarea sa nu este lasat la voia intamplarii.

 

MARGHERITA ȘI MARINARA

1Margherita
Nascută la periferia orasului Napoli, pizza a devenit o rețetă de referința pentru Italia și una dintre cele mai populare rețete de pe intregul mapamond. Turisti din Napoli se aventurau, la sfarsitul secolului 18, in cartierele marginașe ale orașului pentru a incerca specialitatea locală, paine plată dospită, peste care se adăugau roșii.

O pizza care a intrat în istorie, este cea creată de celebrul brutar Raffaele Esposito, pentru regele Umberto I și regina Margherita. Deși cercetări recente pun la îndoială această legendă, povestea susține că, în 1889 , Rafaelle Esposito el a copt trei pizza diferite pentru vizita regală. Favorită a reginei a fost pizza ce surprindea culorile steagului italian - verde (frunze de busuioc), alb (mozzarella) și roșu (roșii). Conform legendei, această combinație a fost numită Pizza Margherita, în onoarea reginei.

Pizza Margherita și Marinara sunt considerate pizza „pure”, sunt rețetele preferate de italieni pana in zilele noastre. Marinara este de fapt pizza tradițională, pregatită de catre soții, pentru navigatorii ce pescuiau in Golful Napoli.
Pizza napoletană este protejată de "Associazione Verace Pizza Napoletana", fondată în 1984, aceasta a stabilit regulile specifice, care trebuie urmate, pentru ca o pizza sa fie autentică. Acestea includ faptul că pizza trebuie să fie coaptă într-un cuptor cu cupolă pe bază de lemne iar baza din aluat trebuie să fie frământată și aplatizată manual.

 

SECRETUL SOSULUI DE ROSII

2Marinara
Probabil ca sosul de rosii, pentru noi romanii, echivalentul bulionului, este cea mai simpla “chestie” din bucatarie… Nu contest, din moment ce iti trebuie doar, ulei, rosii, ceapa, si un catel de usuroi. Le combini pe toate la fiert, si uite sosul!
Ei bine, nu-i chiar asa! Cat am lucrat in Italia restaurant, bucatarul mi-a dat un test… sa fac Spaghetti al Pomodoro. Atunci, m-am gandit ca-si bate joc de mine, eu stiind sa fac preparate mult mai complicate, dar evident tipic romanesti. Am picat testul cu brio!
Apoi mi-a arat! Rosiile trebuie sa fie foarte bine coapte, dar nu stricate. Se scufunda in apa, in clocot cateva secunde, pentru a facilita, desprinderea pielitei, se scot semintele, apoi se taie rosia.
Intr-o cratita, separat, se caleste ceapa in ulei de masline, pentru a scoate tot ce-I mai bun din ceapa. Cand se moaie ceapa, se scoate din cratita si se arunca, lasand in urma un fel de sos. Peste, se pun rostiile si unu sau doi catei de usturoi, si se lasa la fiert, muuult, pana cand incepe sa faca ca un vulcan, apoi se pune sare, piper si o ramurica cu cateva frunze de busuioc proaspat.
Testul sosului: se ia o lingura de sos si se pune pe o farfurie, de preferabil alba, si se asteapta sa se  raceasca. Daca sosul a fiert suficient nu va lasa apa in farfurie, sau cel putin va lasa foarte putin.
Diferenta se simte, intre sosul facut in 10 min, sic el facut in 2 ore. Dar se valorifica cel mai bine la pizza si la paste. Pizza nu se “insiropeaza”, cu zeama de rosii, iar pastele nu sunt in “zeama”. Fiecare ingredient si fiecare operatiune poate da valoare unui preparat sau poate crea un adevarat dezastru gastronomic, care va tine cu siguranta de foame dar nu va va bucura gustul.